CineYap

Nu îmi doresc în mod activ muzică pe ecran, iar acolo unde muzica e cârjă de efect într-o film, mi se pare ușor penibil. Există totuși filme în care muzica e parte din țesătura universului reprezentat și are toate șansele să devină pivotul în jurul căruia se clădește starea de spirit.
Cred că așa e și modul în care procesăm și ne lipim de muzică în viața de zi cu zi, ca stimul și referent deopotrivă.
Am fost expus de mic, prin casete bootleg, la ideea de compilație și mi s-a format o curiozitate involuntară față de ea: elemente străine, conectate pe o logică nedezvăluită, care împreună formează legături unice acolo unde înainte nu erau niciunele.
Asta nu m-a făcut un adept al montajismului în cinema, ci mi-a lăsat o neîncredere profundă în orice fel de purism.


Cam așa sună un mix în mintea mea acum.
Dacă rezonează, o să știi de ce.